Nu stiu...Poate e din cauza primaverii...Stiti cum ne spuneau bunicii :"Astenia de primavara mama, asta e de vina!" ...Primavara asta este insa speciala cu totul pentru mine- simtiri, ganduri, senzatii si...mai presus de toate SCHIMBARI.Si nici nu stiu daca aceste schimbari aduc ceva bun cu ele...Poate din cauza asta sunt atat de nelinistita.Ma simt ca un copil mare care trece o data in plus prin adolescenta, prin perioada in care nu stie ce vrea, cum vrea, cand nu-i convine nimic, cand e tulburat dar nu-si poate explica de ce.
Am fost intotdeauna, in interiorul meu, o persoana mai mult conformista decat schimbatoare.Poate ca din cauza asta ma tem de gandul terminarii unei facultati, a unei perioade lungi de 16 ani, a zecilor de clipe in care spuneam raspicat ca "vreau sa cresc mare".Acum am crescut!...Si ma intreb ce-i de facut?!Cu ce dorinta imi voi mai umple zecile de clipe viitoare?Si cum vor trece aceste clipe?
...Voi nu va intrebati?...
